Servicii » Ignifugare

  1. Necesitatea executarii lucrarilor de ignifugare
  2. Ignifugarea materialelor combustibile
  3. Acte normative ce reglementeaza activitatea privind siguranta la foc

 

1. Necesitatea executarii lucrarilor de ignifugare

Conform Normativului de siguranta la foc P118/1999, fiecare constructie are un grad de rezistenta la foc stabilit prin proiectare, in functie de riscul de incendiu sau categoria de pericol, de destinatie, de categoria de importanta a constructiei.

Acest grad de rezistenta la foc este caracterizat de elementul cel mai dezavantajos privind comportarea lui la foc.

Fiecarui element de constructie i se stabileste prin incercari o limita de rezistenta la foc si o clasa de combustibilitate.

Materialele de constructii se clasifica din punct de vedere al comportarii la foc si al aportului pe care il au la initierea si dezvoltarea incendiului, in doua grupe:

Materialele combustibile se impart dupa modul cum se inflameaza, in patru clase de combustibilitate:

Una din conditiile esentiale de protectie la foc, este limitarea utilizarii materialelor combustibile care se aprind usor, propaga focul si aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecarei activitati se impune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C 1 si C 2 de combustibilitate. Deoarece materialele de constructii din lemn, plastice si textile fac parte din clasa C 4 de combustibilitate, este necesar a li se imbunatati comportarea la foc. Acest lucru se obtine prin tratarea la suprafata sau in masa materialelor, cu substanta inhibitoare de flacara care pot intarzia aprinderea materialului si pot reduce viteza de propagare a incendiului.

Limita de rezistenta la foc este durata de timp pana la care elementul isi pierde capacitatea de rezistenta la foc intr-un incendiu standard.

Una din conditiile esentiale de protectie la foc, este limitarea utilizarii materialelor combustibile care se aprind usor, propaga focul si aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecarei activitati se impune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C 1 si C 2 de combustibilitate.

Deoarece materialele de constructii din lemn, plastice si textile fac parte din clasa C 4 de combustibilitate, este necesar a li se imbunatati comportarea la foc.

Acest lucru se obtine prin tratarea la suprafata sau in masa materialelor, cu substanta inhibitoare de flacara care pot intarzia aprinderea materialului si pot reduce viteza de propagare a incendiului.

Substantele inhibitoare de flacara actioneaza prin:

Procedeul de imbunatatire a comportarii la foc a materialelor combustibile se numeste IGNIFUGARE .

Ignifugarea nu exclude aprinderea si arderea materialului, ci ii confera acestuia o comportare la foc imbunatatita pe o anumita perioada de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci cand se indeparteaza sursa de caldura.

Ignifugarea nu exclude si alte masuri de protectie la foc, cum ar fi: instalatii de semnalizare, instalatii de stins incendii, mijloace de prima interventie.

Ignifugarea este una din cerintele privind siguranta la foc pentru imbunatatirea gradului de rezistenta la foc a cladirii.

O ignifugare corect executata, intretinuta in timp poate imbunatati gradul de rezistenta la foc a unei cladiri, de la gradul V la gradul III si poate reduce alte masuri de protectie care sunt foarte scumpe,

O ignifugare corecta executata poate localiza un incendiu, in focarul initial, prin limitarea aprinderii si arderii in continuare a materialelor de constructii, jucand rolul de bariera, sau poate prelungi faza de ardere lenta, ceea ce duce la neafectarea rapida a structurii de rezistenta si totodata, posibilitatea unei interventii din interior, fara a se ajunge la faza de ardere generalizata.

Ignifugarea se trece din faza de proiectare, proiectantul fiind singurul cu atributii si drepturi de a alege substanta.

Ignifugarea materialelor si produselor combustibile ESTE RECOMANDATA la:

IGNIFUGAREA NU SE RECOMANDA LA:

NU SE IGNIFUGHEAZA:

Ignifugarea materialelor combustibile ale monumentelor istorice sau de arhitectura se stabileste, de la caz la caz, de proiectant si de comisia monumentelor istorice.

« inapoi


Ignifugarea materialelor combustibile

CONDITII GENERALE PRIVIND PRODUSELE IGNIFUGE

Pentru ignifugarea materialelor si elementelor de constructii combustibile este obligatorie utilizarea numai a produselor avizate de I.G.S.U.; conform Legii nr. 10 aceste produse vor fi agrementate tehnic, iar conform sistemului de evaluare a conformitatii din Romania vor avea certificat de conformitate.

La alegerea produsului de ignifugare se va tine cont de:

CONDITII REFERITOARE LA PERSONALUL DE EXECUTIE

Lucrarile de ignifugare se executa numai de personalul instruit si atestat in acest scop conform Legilor nr. 212/1997; 121/1996; H.G. 1164/1996 si a procedurilor de atestare elaborate de C.N.S.I.P.C. si aprobate de inspectorul general al I.G.S.U.

Personalul de executie efectiv va fi pregatit si instruit de catre persoana fizica care a obtinut in prealabil un certificat de competenta.

Obligatii pentru executant si beneficiar, conform prevederilor Art. 2.3 din Norma tehnica C58-96 si a Art. 2.1. (Obligatiile si raspunderile executantilor de lucrari) din Normativul C 300-94.

Executantul lucrarilor de ignifugare este obligata sa faca dovada calitatii lucrarilor executate:

Beneficiarul lucrarii are datoria de a urmari pe tot parcursul executarii lucrarii calitatea acesteia, receptia la terminarea lucrarii si face urmarirea in timp pe toata durata de garantie a lucrarii.

IGNIFUGAREA MATERIALELOR TEXTILE

Din punct de vedere al modului de a se aprinde materialele textile, sunt:

Materialele textile utilizate in constructii apartin claselor de combustibilitate C 3 si C 4 si se aduc in clasele C 1 si C 2 prin ignifugare, prin metodele:

IGNIFUGAREA PRIN PULVERIZARE

In cazul ignifugarii prin pulverizare se tine cont de compatibilitatea dintre solutia utilizata si materialul textil, care trebuie sa fie spalat si curatat de praf sau alte impuritati.

Ignifugarea nu trebuie sa schime aspectul materialelor (culoare, textura) si nu trebuie sa le inrautateasca rezistenta mecanica si la radiatii ultraviolete.

Solutiei ignifuge utilizate i se va face o proba de pH (care trebuie sa fie neutru), iar la pulverizarea acesteia se va utiliza o doza foarte mica.

Consumul specific realizat se verifica astfel: se ia o bucata de material avand dimensiunea de 0,25 m , se pulverizeaza cu solutie, aceasta cantarindu-se inainte si dupa pulverizare, se face diferenta de mase si se inmulteste cu 4 rezultand cantitatea de substanta/mp. In calcul, la determinarea necesarului de solutie si ignifugare se adauga, functie de procedeul de aplicare si o cantitate aferenta pierderilor.

La materialele tip plus sau catifea pulverizarea se face pe dos.

Verificarea lucrarilor de ignifugare a materialelor textile se face conform STAS 8025 de catre laboratoare autorizate.

Materialul recoltat pentru probe va avea 1,5 mp, cu margine, pentru a se putea stabili dispunerea tesaturii in batatura si urzeala (se vor face aproximativ 10 probe) si va fi insotit de aceleasi documente ca si in cazul ignifugarii materialelor combustibile din lemn, cand se va trimite laboratorului autorizat pentru verificare.

Pregatirea probelor se va face numai in prezenta beneficiarului.

Dupa primirea buletinelor de incercare se face receptia definitiva a lucrarii.

Depozitarea si pastrarea produselor ignifuge pentru materialele textile se va face in incaperi uscate, ferite de umezeala, inghet si temperaturi prea ridicate.

IGNIFUGAREA MATERIALELOR SI PRODUSELOR DIN LEMN SI/SAU PE BAZA DE LEMN

In cazul ignifugarii cu produse de suprafata a materialelor de tip PAL, PFL, PAL-CON, PAF etc. se au in vedere urmatoarele:

Conditiile impuse sunt:

Metode utilizate pentru verificarea lucrarilor de ignifugare :

O proba din trei epruvete cu dimensiunile: 1050 x 220 x max.25 mm.

Ignifugarea materialelor combustibile se poate face prin urmatoarele metode:

TRATAMENTUL DE SUPRAFATA

La preluarea frontului de lucru se va verifica cu atentie suprafata suport ce trebuie ignifugata. Lemnul nu trebuie sa fie putred. Toate se consemneaza in procesul-verbal de prelucrare a frontului de lucru.

PREGATIREA SUPRAFETELOR

La aplicarea produselor ignifuge de suprafata se va avea in vedere:

Pentru ignifugarea prin impregnare, materialul lemnos trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

APLICAREA PRIMULUI STRAT

La terminarea lucrarii se intocmeste un proces-verbal de receptie provizorie (model in Norma tehnica C 58-96, pag. 18), se impacheteaza si sigileaza probele – in prezenta beneficiarului si se trimit la un laborator acreditat insotite de:

Metoda de verificare a eficacitatii ignifugarii se bazeaza pe pierderea de masa, conform SR 652/98 in care o proba este formata din trei epruvete pentru fiecare 1000 mp, cu dimensiunile (150 x 400 x max. 48) mm.

Dupa primirea raportului de incercare se face receptia la terminarea lucrarii cu intocmirea unui proces-verbal de receptie calitativa (model M.L.P.T.L.); aceasta impreuna cu raportul de incercare vor fi consemnate in cartea tehnica a constructiei respective.

IGNIFUGAREA MASELOR PLASTICE

Materialele plastice sunt substante polimerizate organice cu continut ridicat de carbon care constituie cauza combustibilitatii lor si apartin claselor de combustibilitate C 3 si C 4 .

Arderea materialelor plastice are o serie de trasaturi specifice:

Aceste caracteristici creeaza un risc ridicat de pericol pe care il prezinta utilizarea materialelor plastice.

Combustibilitatea maselor plastice depinde de gradul de oxidare in care se gasesc elementele din combinatie.

Exemplu: un material plastic este format din carbon si hidrogen, are o combustibilitate foarte mare datorita afinitatii acestor elemente cu oxigenul.

Combustibilitatea poate fi apreciata functie de urmatorii parametrii:

Propagarea incendiului depinde foarte mult de forma pieselor din material plastic.

Exemplu: la un material plastic spongios propagarea este rapida si chiar foarte rapida.

Arderea depinde de viteza de descompunere a materialelor plastice si de faptul ca se topesc cu usurinta, ceea ce duce la favorizarea raspandirii flacarilor prin crearea de focare noi.

Viteza de ardere este mare, cu degajari mari de caldura. Temperaturile din ardere se ridica la aproximativ 1200 o C.

Metodele de reducere a combustibilitatii materialelor plastice sunt urmatoarele:

Ignifugarea maselor plastice:

Metoda de verificare este conform STAS 7248 – metoda propagarii flacarii pe orizontala (panou radiant).

NOTIUNI DESPRE INCENDIU

Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, incluzand termeni diversi de natura fizica si chimica (reactii de ardere, transfer de caldura, formarea flacarilor, schimb de gaze cu mediul inconjurator, transformari structurale in materialele si elementele de constructii).

Incendiul este un proces de ardere care produce pagube (omenesti si materiale) si care necesita interventie de stingere in scopul intreruperii si lichidarii lui.

Incendiul este definit de urmatoarele elemente:

Evolutia incendiului este variatia in timp a parametrilor incendiului pe parcursul manifestarii acestuia. Evolutia incendiului este un fenomen aleatoriu. Datorita acestui fapt nu pot exista doua incendii identice.

In dezvoltarea unui incendiu intervin numerosi factori cum ar fi:

Se poate, totusi, considera ca in evolutia unui incendiu in interiorul unei incaperi, intervin 5 faze:

I. Aparitia focarului initial – prima faza din dezvoltarea incendiului care consta in aprinderea materialului combustibil de la o sursa ce are energia de aprindere necesara.

II. Faza de ardere lenta – caracterizata prin urmatoarele:

III. Faza de ardere activa – cea mai importanta faza, care decide, in mare masura, dezvoltarea ulterioara a incendiilor. Arderea este puternica, cu temperaturi care variaza mult in timp si spatiu. Daca incaperea este inchisa, cantitatea de aer necesara arderii devine insuficienta, rezultand o regresie in dezvoltarea incendiului, care poate sa se stinga spontan, fiind eliminata faza de ardere generalizata. In cazul patrunderii aerului proaspat (exemplu: prin spargerea geamurilor, deschiderea trapelor, deschiderea usilor), dezvoltarea incendiului este mult accelerata.

IV. Faza de ardere generalizata – faza in care ard toate materialele combustibile aflate in incapere, incendiul atingand dezvoltarea maxima. Regimul de ardere este conditionat de suprafata materialelor combustibile si de dimensiunile deschiderilor (incendiile pot fi ventilate – sunt intense dar de scurta durata, sau neventilate – de intensitate mai redusa si de durata mai lunga).

V. Faza de regresie – ultima faza, cand temperatura incepe sa scada prin epuizarea combustibilului, flacarile dispar fiind inlocuite de jar si cenusa. Temperatura scade dar ramane ridicata mult timp, ceea ce afecteaza structura de rezistenta a cladirilor.

Dezvoltarea unui incendiu poate parcurge cele cinci faze sau, din dezvoltarea lui pot lipsi unele faze. De asemenea timpul necesar dezvoltarii unei faze este diferit de la un incendiu la altul, aceasta datorita numerosilor factori, enumerati mai sus, care intervin in caracterizarea unui incendiu.

Pe plan international se utilizeaza incendiul standard , obtinut prin incercarea in cuptoare a elementelor de constructii pentru stabilirea limitei de rezistenta la foc. Desfasurarea acestui incendiu se face dupa o curba standard internationala ce reprezinta infasuratoarea tuturor incendiilor cunoscute la data adaptarii acestuia, al carui regim termic se desfasoara dupa grafic (ISO 834 – STAS 7771/81).

Pentru stabilirea unor performante la cladiri, sau a cauzelor unor incendii, se mai utilizeaza si incendii conventionale – care reprezinta o ardere initiata in conditii reproductibile (natura si cantitatea combustibilului, conditii spatiale si de mediu) care simuleaza un anumit tip de incendiu.

« inapoi


Acte normative ce reglementeaza activitatea privind siguranta la foc

I. ORDONANTA NR. 307 – LEGEA NR. 212/1997 – O.G. NR. 114/2000 – privind apararea impotriva incendiilor, stabileste ca:

II. HOTARÂREA NR. 1492/2004 – privind principiile de organizare, functionare si atributiile serviciilor de urgenta profesioniste.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este institutia publica, de interes national, specializata in prevenirea si managementul situatiilor de urgenta si investita cu atributii de coordonare, control si acordare a asistentei tehnice in acest domeniu, in conditiile legii.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este format din:

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta coordoneaza intreaga activitate si, printre atributii se numara si urmatoarele:

Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila, in baza H.G. 259/2005, organizeaza cursurile de atestare a persoanelor fizice si atestarea persoanelor juridice ce desfasoara activitati in domeniul apararii impotriva incendiilor (termoprotectie, ignifugare, verificare, intretinere instalatii de semnalizare si de stins incendii, verificare si incarcare stingatoare, verificare si intretinere autospeciale si alte mijloace tehnice).

De asemenea Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila este laborator acreditat de catre RENAR pentru efectuarea incercarilor la foc.

III. H.G. NR. 259/2005 – privind functionarea Centrului National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila prevede la pct. „i” ca acesta atesta persoanele fizice si juridice pentru prestarea lucrarilor de termoprotectie si ignifugare, precum si a celor de verificare, intretinere si reparare a autospecialelor, utilajelor, instalatiilor si a altor mijloace tehnice destinate prevenirii si stingerii incendiilor.

IV. NORMELE GENERALE DE PREVENIRE SI STINGEREA INCENDIILOR APROBATE PRIN O.M.I. 775 DIN 1998

Este obligatorie utilizarea numai a mijloacelor tehnice PSI omologate, avizate si agrementate tehnic si care indeplinesc conditiile de calitate, potrivit legii.

Criterii de performanta privind siguranta la foc si principalii factori de determinare a acestora:

1. Riscul de incendiu – criteriul de performanta care reprezinta probabilitatea globala de izbucnire a incendiilor, determinata de interactiunea proprietatilor specifice materialelor si substantelor combustibile, cu sursele potentiale de aprindere, in anumite imprejurari, in acelasi timp si spatiu.

Niveluri: redus (mic); mediu (mijlociu); ridicat (mare).

2. Rezistenta la foc – proprietatea unui element de constructie sau a unei structuri, de a-si pastra, pe o durata determinata stabilitatea, etanseitatea la foc si/sau alta functiune specializata, intr-o incercare la foc standardizata.

3. Comportarea la foc – a constructiilor si a instalatiilor, in ansamblu sau a unor parti componente este determinata de contributia la foc a elementelor materialelor si substantelor combustibile utilizate, in raport cu rezistenta la foc asigurata.

4. Stabilitatea la foc – a constructiilor si instalatiilor sau a compartimentelor de incendiu reprezinta caracteristica globala, exprimata in unitati de timp (ore, minute), intre momentul izbucnirii incendiului si, momentul in care structura de rezistenta respectiva isi pierde capacitatea portanta si se prabuseste ca urmare a actiunii si a efectelor incendiului.

5. Caile de acces, evacuare, interventie

V. LEGEA NR. 10/1995 – privind calitatea in constructii instituie atat sistemul calitatii, cat si cerintele obligatorii pentru realizarea si mentinerea pe intreaga durata de existenta a constructiilor.

Cerintele esentiale la care trebuie sa raspunda o constructie, sunt:

Obligatiile respectarii cerintelor de calitate revin investitorilor, cercetatorilor, proiectantilor, verificatorilor de proiecte, fabricantilor si furnizorilor de produse pentru constructii, executantilor, proprietarilor, utilizatorilor, expertilor tehnici precum si autoritatilor publice si asociatiilor profesionale de profil.

Sistemul calitatii in constructii cuprinde ansamblul structurilor organizatorice, responsabilitati, regulamente, proceduri si mijloace, care concura la realizarea calitatii:

Sistemul calitatii se compune din:

1. Reglementari tehnice in constructii – care se stabilesc prin regulamente si proceduri normative, instructiuni tehnice, STAS-uri si au ca obiect conceptia, calculele, executia si exploatarea constructiilor. Toate acestea stabilesc de obicei conditii minime de calitate, precum si modul de determinare si verificare ale acestora. Regulamentul de elaborare, avizare a reglementarilor este stipulat in H.G. 399/95.

2. Calitatea produselor folosite la realizarea constructiilor

Certificarea calitatii produselor se efectueaza prin grija producatorului, in conformitate cu metodologia si procedurile stabilite. La baza legii sta H .G. 766/1997 care stabileste regulamentul privind certificarea de conformitate a calitatii produselor folosite in constructii . La lucrarile de constructii se interzice folosirea de produse fara certificarea calitatii lor. Certificarea de conformitate se face de catre organisme de certificare.

3. Agremente tehnice pentru noi produse si procedee

Agrementele tehnice stabilesc, in conditiile prevazute de H.G. 766/1997 , aptitudinile de utilizare, conditii de fabricare, de transport, de depozitare, de punere in opera si de intretinere a acestora. Agrementul tehnic se va solicita de catre producator, utilizatori sau agenti economici cu activitate de comert. Activitatea de agrementare in constructii este condusa si coordonata de catre comisia de agrement tehnic in constructii. Secretariatul comisiei de agrement tehnic este asigurat de catre M.L.P.T.L.

4. Verificarea proiectelor, a executarii lucrarilor si expertizarea proiectelor si constructiilor conform H.G. 925/95.

5. Conducerea si asigurarea calitatii in constructii

Agentii economici care executa lucrari de constructii, asigura nivelul de calitate corespunzator cerintelor cuprinse in modelul de asigurare a calitatii, stabilit de catre H.G. 766/1997 functie de categoria de importanta a constructiilor sau de complexitatea si de importanta unor lucrari.

6. Autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in activitatea de constructii

Aceasta activitate este stipulata in H.G. 766/1997 . Prin autorizarea laboratoarelor se confera acestora dreptul sa emita documente recunoscute de organismele de control a sistemului de calitate. Acreditarea recunoaste competenta laboratoarelor pe plan national si international (laboratoarele de incercari la foc vor fi autorizate sau acreditate in conformitate cu Legea 121/96 si Regulamentul de autorizare si acreditare a laboratoarelor nr. 707/1997 ).

7. Activitatea metrologica in constructii

Conform Regulamentului privind activitatea de metrologie in constructii din H.G. 766/1997 prin aceasta componenta a sistemului calitatii se asigura administrarea, confirmarea metrologica si utilizarea echipamentelor de masurare.

8. Receptia constructiilor – constituie certificarea realizarii constructiei in conformitate cu documentatia tehnica si cu documentele cuprinse in cartea tehnica. Receptia se executa in doua etape:

Regulamentul de efectuare a receptiei si de intocmire a cartii tehnice este stipulat in H.G. 273/1994 .

Cartea tehnica a constructiei va cuprinde:

9. Comportarea in exploatare si interventie in timp – urmarirea in timp se executa de catre utilizator in conformitate cu Regulamentul aprobat prin H.G. 766/1997 si are obligatia de a efectua urmarirea curenta cu completarea la zi a capitolului D si punctului 6 din cartea constructiei intocmita conform H.G. 273/1994. Durata de viata a constructiei se stabileste conform H.G. 266/1994 .

10. Post-utilizarea constructiilor – cuprinde activitatea de dezafectare, demontare si demolare a constructiilor si se desfasoara in conformitate cu H.G. 766/1997.

11. Controlul de stat al calitatii

Se executa de catre Inspectia de stat in constructii, lucrari publice, urbanism si amenajare teritoriala, in conformitate cu H.G. 272/1994 si H.G. 70/1996.

OBLIGATII SI RASPUNDERI

OBLIGATIILE INVESTITORULUI

OBLIGATIILE EXECUTANTULUI

OBLIGATIILE PROIECTANTULUI

OBLIGATIILE UTILIZATORULUI

VI. NORMATIV DE P.S.I. – C 300 – pe durata executiei lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestuia.

Obligatiile executantului :

PENTRU LUCRARI DE IGNIFUGARE

« inapoi